Pasiunea pentru pescuit a soțului meu a descoperit-o acum vreo 7 ani. De atunci și până acum am strâns o grămadă de aventuri care mai de care mai interesante. Și totuși prima experineță pe care am avut-o a fost memorabilă și demnă de povestit. Chiar dacă toți prietenii mei o cunosc, n-am reușit s-o scriu și s-o fac cunoscută pentru un număr mai mare de persoane. Astăzi vreau să vă povestesc și vouă cum a început experiența noastră cu pescuitul.
La pescuit pe maulul Siretui
Weekend-ul am hotărât să-l petrecem pe malul Siretului. Noi, împreună cu încă un cuplu am hotărât că ne vom petrece noaptea pe malul Siretului. Ca să ajungem la Siret, am mers pe un drum de țară vreo 5 kilometri. Nu ne-a deranjat absolut deloc acest detaliu. Sculele de pescuit nu le căram în spate și se putea ajunge cu mașina până pe malul apei. Totul a funcționat conform planului până la lăsarea întunericului. Am făcut grătarul, ne-am instalat cortul și apoi am așteptat să vină peștele.
N-am prins nici un pește până s-a întunecat așa că ne-am băgat cu toții în cort când a început ploaia. Toată noaptea a plouat. Nici măcar stresată nu am fost. Știam că am un cort impermeabil și eram convinsă că nu va intra apa. Dimineața ploaia nu se oprise. Nu mai avea aceeași intesitate, dădea semne că s-ar opri doar că totul în jurul nostru era foarte ud. Intenționam să mai pescuim și dimineață doar că vremea nu prea ținea cu noi.
Se zice că peștele cade pe ploaie. Noi eram neexperimentați și lipsiți de orice fel de chef așa că am renunțat și la vreo 3 ore după ce ne-am trezit, am hotărât să plecăm. Nu prinsesem absolut nimic și eram destul de dezamăgiți așa că nu regretam deloc că plecam. 
Drum blocat de noroi
Mașina a plecat cu greu de pe loc și după nici măcar un kilometru aceasta era scufundată în noroi. NU prea reușeam să înaintăm și am hotărât să ajutăm mașina și s-o împingem. Totul părea al naibii de greu și o urneam cu foarte mare greutate. Între timp, telefonul a început să sune și părinții îngrijorați se îndrebau cât mai avem de gând să stăm la pește pe ploaie. Nici unul din noi nu a îndrăznit să spunem prin ce treceam și că drumul până la șosea părea imposibil.
Noroiul făcuse echipă bună cu paiele și ce mai era pe drum și se prinsese de roată. Aceasta se învârtea cu foarte mare greutate și afară tot picura ușor. de fapt această ploaie mocănească nu se oprise deloc de când ne trezisem. Eram uzi până la chiloți cu toții. Sinceră să fiu, nici nu știam cum să ieșim din această problemă. Băieții au venit cu ideea să meargă în sat să caute un tractor care să aibă cârlig remorcare care să ne tragă și pe noi până la șosea.
Salvarea noastră a venit cu tractorul
Era duminică după amiază, ora 15.00, ploua de ore bune și șoseaua se vedea în zare. Am rămas eu cu prietena mea în mașină în așteptarea speranței. Nu-mi amintesc cât a trecut până s-au întors băieții, dar au reușit să găsească un tractor ca să ne scoată de acolo. Cred că bucuria era imensă și mă și vedeam ajunsă cu bine acasă.
Totul a decurs mai repede decât m-aș fi gândit cu tractorul. Acestea ne-a scos rapid la liman și pe șosea mașina mergea fără probleme. În urma noastră rămâneau numai bucăți de noroi. Nu-mi păsa de nimic și așteptam cu nerăbdare să ajung acasă.
Banchetele erau ude și ele și mașina era plină de noroi atât la exterior, cât și la interior. O problemă era și la scut auto care îl lovise puțin. Era o simplă DACIE și era mașina socrului. Speram să nu aibă nevoie de ea luni pentru a putea s-o curățăm. Nici nu terminăm de vorbit că sună scumpul nostru socru să ne zică că i-a spart cineva geamul de la mașina lui și că ar avea nevoie de Dacie să se ducă la muncă. O veste mai proastă nici că puteam primi!!!!
*Povestea este reală și trăită de mine exact așa cum s-a întâmplat doar că sentimentele trăite au fost mult mai intense!
**Articol scris pentru proba numărul 8 a competiției Spring Superblog 2019.
Si eu am ca hobby pescuitul si o multime de intamplari amuzante legate de acest subiect, inclusiv unele ce implica pana sau electromotor mort! :)))))
Nu am fost niciodata al pescuit si sincer nu cred ca as putea, nu pot sa vad bietii pestisori cum sunt prinsi cu acele carlige, dar asta e alta problema
Aventurile din excursii sunt de neuitat, bine ca ati ajuns cu bine acasa.
Ce peripetii! Sutn convinsa ca ati stat cu sufletul la gura.
Doamne ce aiurea, bine ca ati rezolva pana la urma, o singura data ne am blocat si ne a ajuns.
Ha, ha!!! Tragic, chiar! Îmi dau seama ce ați simțit atunci! Mult succes în competiție!
As vrea sa spun ca eu n-am trecut prin asa ceva, dar nu ar fi adevarat.
Amintirile sunt placute acum, dar atunci cred ca a fost rasu-plansu 😛
Ce peripeții! Sunt curioasă, mai pescuiți? 🙂
Totul e bine când se termină cu bine și mai și povestim.
Avem si noi aventuri cu masini si pescuit, dar niciuna asa de faina. :))